„Gunoierul“ de Mimi Brănescu este o piesă de teatru care se înscrie în genul comediei şi care, sub voalul umorului, încearcă să atragă atenţia asupra unor întrebări la care noi, cei de azi, nu prea mai vrem, nu prea mai avem chef să răspundem sau pe care le ignorăm pur şi simplu.
În piesa lui Mimi Brănescu, gunoierul este detectivul care, tot căutând prin gunoaie, găseşte răspunsuri, descoperă taine ţinute cu grijă, află multe din cele ce sunt ţinute „la secret“ de locuitorii unui cartier şi, astfel, îi surprinde pe mulţi.

Un simplu gunoier își poate întoarce viața cu susul în jos. Câte lucruri interesante poți afla despre o persoană pur și simplu cotrobăind prin gunoiul său menajer ?

Și dacă după o zi istovitoare de muncă, mergând să arunci gunoiul întâlnești un individ care îți prezintă tot soiul de povești despre familia ta, povești care se transformă treptat în realitate, realitate care se transformă în paranoia, finalul nu poate fi decât unul incitant.

Gunoierul, un Sherlock Holmes al zilelor noastre, creează un scenariu demn de premiile Oscar. Scenariu în care cel ce e prins, devine personajul principal. În unele momente, chiar și publicul spectator devine personaj principal.
Detectivismul acestui personaj  este molipsitor. Situațiile comice ce se succed pe tot parcursul spectacolului și creează imaginea panoramică a acestui subiect.

80 de minute de format TV sunt transpuse scenic într-o comedie tăioasă realizată de cei doi actori: Tudor Aaron Istodor (care a jucat și în “Domnișoara Christina”, “Cupluri”, “Iluzii”, “Fat Pig”) şi Radu Iacoban (care a jucat și în “O piesă deșănțată”, “Fragil”, “Asta-i tinerețea noastră”). Aceştia prezintă un “act comic social” susţinut de personaje contemporane delicioase. Prezentatori de ştiri, parcagii, preoţi, staruri de filme XXX, moguli de presă, politicieni, se succed în faţa spectatorului, provocându-i umorul şi inteligenţa.

“Când stai într-un bar, de multe ori ai senzația că la mesele vecine se poartă conversații incitante sau măcar mai interesante decât cea la care participi tu… ”Shot” cuprinde 6 piese scurte concepute special pentru a fi jucate într-un bar. Schițele vorbesc despre femei, despre bărbați și despre relațiile dintre ei…

Cu patru actori bine racordați la fiecare personaj, spectacolul se încheagă frumos, schimbă perspectivele, răstoarnă situațiile și așteptările… Trecerile dintr-o piesă în alta sunt rapide, actorii schimbă un personaj odată cu pantofii sau cămașa…” (Oana Stoica – “Dilema Veche”)

”4 actori își împart 17 roluri timp de o oră și jumătate. Succesiunile sunt rapide de la un personaj la altul, uneori chiar la vedere. Andreea Bibiri (într-o altă distribuție: Florina Gleznea) pățește cu atenție pe muchia subțire dintre fragilitatea și rezistența a două dintre eroinele sale: o profesionistă de succes, dar încă sensibilă la chemarea fostului iubit, și o soție abandonată de soț într-o căsnicie lipsită de comunicare, fără a abandona însă lupta, cu orice mijloace. Alături de ea, Andreea Mateiu, trece cu nonșalanță de la rolul unei mame și neveste de provincie, luptând, la rându-i, pentru familie, – la rolul unei prostituate surprinse în situația de a satisface nevoile psihotice ale clientului său. Acesta – Toma Dănilă (într-o altă distribuție: Rolando Matsangos) – își construiește aproape imaterial personajul, prin tehnică vocală și fin dozaj al tensiunii de joc. Tot lui îi aparține unul din cele mai „gustate” personaje ale spectacolului (de publicul adesea „corporatist” de la Godot): misoginul săpând cu bună știință cariera noii sale colege, la adăpostul procedurilor de firmă. I se alătură ca partener de discuție Andrei Mateiu, regăsit și în rolurile celor doi soți chinuiți – fie de o soție cu pretenții comunicative, fie de amintirea fostei iubite. Toți patru se reunesc în scenele-copertă, de bar, în cupluri care se fac și se desfac cu repeziciune precum shot-urile date pe gât, legături efemere precum spuma de la bere. „Comedia relațiilor”. (Maria Zărnescu, yorick.ro)